şi dacă tot vorbim de concerte şi Woodstock
momentul meu preferat, în versiunea ce include şi solo-ul lui Michael Schrieve (dintr-o dată am început să îl privesc pe Zucchero cu alţi ochi …)
după asta au urmat patruzeci de ani în care casele de discuri au considerat că la Woodstock a fost o turmă de oi ce rumegă orice, dacă este bine ambalat. Aviz amatorilor de brit-pop şi indie