All men recognize the right of revolution; that is, the right to refuse allegiance to, and to resist, the government, when its tyranny or its inefficiency are great and unendurable. *
cuvântul cheie aici este imposibil de suportat.
sper că sunt mai fericiţi, mai uşori şi mai relaxaţi după sindrofia de vineri, din faţa Ministerului de Finanţe. Mie, toată tevatura cu revolta fiscală îmi seamănă cu modalitatea preferată a unor prieteni de a-şi petrece timpul liber, jucând la pariuri. Când i-am întrebat de ce joacă, mi-au răspuns că îi ajută să suporte mizeriile de zi cu zi mai uşor. Pot să înţeleg asta.
Ce nu pot să înţeleg este de ce alegi o indeletnicire costisitoare, care te trage şi mai jos. Dacă majoritatea problemelor tale provin din faptul ca nu ai bani, nu mi se pare o idee foarte înţeleaptă să le combaţi cheltuind şi mai mult. Dar oamenii sunt altfel decât ne imaginăm noi în colţu' minţii. Din cauza asta, eu unul nu mi-aş face probleme dacă aş fi patron de cârciuma. Pe timp de criză, oamenii beau şi mai mult.
La fel şi cu protestatarii de vineri. Dacă tot ai o problemă, de ce încerci să îi răspunzi făcând lucrurile mai rele, în cazul de faţă continuând să te complaci în situaţia asta, în plus, amăgindu-te că ai acţionat. Are vreun efect real protestul tău asupra guvernanţilor? În România există un istoric al acţiunilor publice-civile de care să ţin cont politicienii? Nu prea cred. De obicei, ei preferă să aleagă exact pe cea care le serveşte cel mai bine scopului lor final, care este prin excelenţă politic, în sensul interesului propriu, şi nu al comunităţii. Prin urmare, din câte îmi dau seama, de fapt ai două opţiuni, fie te faci frate cu dracu' şi speri ca la final să îi păcăleşti sau să îi strângi cu uşa, fie stai acasă.
Dar mi se pare normal ca într-o ţară în care politicienii se fac că guvernează, societatea civilă să se facă că protestează.
*lectură obligatorie Civil Disobedience by Henry David Thoreau