Vouă nu vi se pare că manifestanţii din ultimele zile seamănă foarte mult cu tipul ăla care înţepa femei prin tramvai? Adică, de ce făcea el chestia asta? Ca să le atragă atenţia! Problema lui este că s-a blocat la pasul doi. Odată atenţia cîştigată, n-a ştiut ce să facă cu ea. Mă mir, mai ales că din cîte am înţeles, lucra într-o bancă. Şi dacă nici băncile nu sunt orientate către client, atunci nu ştiu cine este în tramvaiul 41. Sau în ţară, as a matter of fact.
Aşa şi cu manifestanţii. Ok, l-au înţepat pe Băsescu. De fapt, n-au ajuns pînă la el, pentru că am înţeles din cel mai nou discurs al preşedintelului, că i-a ignorat la fel cum l-a ignorat şi pe Vlădescu, după ce acum două săptămîni jura pe proiectul de reformă. Dar le-au atras atenţia politicienilor. Ba mai mult, i-au gîdilat şi la orgoliu, de i-au făcut pe unii să fugă în piaţă să se gudure pe lîngă nişte oameni care mai degrabă erau degrabă dornici să-i bată-n cuie pe uşă (chiar n-au învăţat nimic din politica ultimilor 20 de ani, de fapt, mai băgaţi cîteva zeci). Mă uitam la Orban şi zici că era o demoazelă trecută de 60 de ani care era fericită că s-a uitat unu în autobuz la ea. Mai avea puţin şi-şi aducea şi chitara cu el, să cînte din Paţurcă. Nu există loialitate în politică (vă recomand The Ides Of March ca lectură obligatorie pentru cine-i pasionat de politică).
În colţul opus îi avem pe deştepţii e genul Urban, cu viermii lui. Io înţeleg că ai intrat pe uşa din dos în politică, dar să ştii că nu toată lumea a uitat de scandalul spamului, de exemplu. Iată cine s-a găsit să comenteze! Mie mi-a adus aminte de publicitarii care consideră că orice fel de reclamă e reclamă bună. Sper să îşi aducă aminte şi cînd o să plece în campanie electorală prin colegiu. Ah, am uitat. În România, campania electorală se face prin telefon, asemenea marelui antreprenor stăpîn peste Interagro. Mersul pe jos este pentru fraieri. De fapt, politica românească seamnă mai mult cu o structură MLM şi mai puţin cu un joc politic normal. Nu există reguli, cel mai tare se suie în capul celor slabi, iar cei slabi tremură cu speranţa că vor găsi şi ei pe cineva mai bătut în cap ca ei, pe care vor apuca şi ei să se răzbune.
Povestea asta are un sad end tipic românesc. Sănătatea rămîne cu onoare nereperată, în guvern se schimbă pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, dar de fapt toate rămîn la fel, Igaş este trist că i-au tăiat salariul şi are decît 3 mii de lei. Măcar dacă i-ar învăţa cineva pe cei de la CriticAtac că dacă teoria formelor fără fond a apărut în secolul XIX, asta nu-nseamnă că a expirat în secolul XXI. Nu poţi să îţi propui să faci revoluţii, revolte şi alte reuri doar de dragul unor postere cel mult amuzante. N-au învăţat că aproape întotdeauna the sequel sucks? Bine, dacă eşti miner eşti la fel de tare ca Mel Gibson, dar asta nu-i valabil pentru toţi muritorii. Cu atît mai puţin pentru nişte tipi care se îmbracă cu nişte pantaloni complet nepractici exersării artei de a fugi.
Apropos de asta, băi, cînd îi va învăţa cineva şi pe politicienii noştri arta discursului public. Pentru că nu te duci în piaţă să plîngi pe umărul manifestanţilor că şi ţie ţi s-a tăiat salariul. Dacă mai este vreun politician care care crede că se dă în acelaşi scrînciob cu strada, să se ducă să se verifice la cap. Cred că ăsta-i singurul lucru pentru care poţi să-l stimezi pe Hrebenciuc! Cînd o să văd politicieni care renunţă la remuneraţie în momentul în care ajung într-o funcţie publică, o să ştiu că am cumpărat marfă de calitate.
Îmi imaginez că la Cotroceni, Băsescu are o discuţie de genul Burn After Reading şi îşi spune, Ce am învăţat noi din asta? Să nu va mai facem niciodată aşa ceva!”. Unde aşa ceva înseamnă să suni după-amiaza la televiziuni şi să te iei de oameni în văzul lumii. Sincer, dacă era beat, vai de el! Dar dacă era treaz, vai de noi!
Pînă la urmă, asta ar fi cea mai bună caracterizare a ceea ce s-a petrecut în ultimele zile, WHAT A CLUSTERFUCK!