03 aprilie 2012

bătrîni versus tineri

Două articole, acelaşi subiect dureros.

The situation is obviously unsustainable: At the exact moment when the United States and all other Western countries are trying to deal with aging populations, they are failing to capture the energy and potential of the people who will have to work to support those aging populations. We have arrived at a moment, just before the 2012 election, in which the hedges, the corner-cuts, the isolated decisions about young people from a host of institutions have accrued to the point of a continuous catastrophe. The question rises from the wreckage: How long can you eat the young?

din Esquire, despre baby-boomers şi moştenirea lăsată tinerilor în Statele Unite.

şi un articol de Cristian Mureşan pe Contributors, despre acelaşi subiect

Prima absurditate economică şi inechitate socială e legată de faptul că în Europa munca e taxată mai mult decât capitalul. Ecuaţia e simplă: tinerii sunt plini de credite/datorii în timp de bătrânii deţin capitalul şi proprietăţile. Într-o societate condusă de bătrâni pentru bătrâni e logic şi just să taxezi munca mai mult decât capitalul care zace ascuns ori e investit în plasamente îndoielnice din punct de vedere economic. Munca e taxată la nivel de 27% din PIB în Europa contra 17% în Statele Unite. 10% care ne atârnă de gât! A contrario,  capitalul prosperă liniştit. De exemplu, Franţa, cu ipocrizia-i cunoscută, taxează între 0% şi 12% plasamentele. A trata astfel munca are efecte devastatoare asupra competitivităţii, a consumului şi a creşterii economice (în consecintă, asupra somajului). Ele produc şi o răsturnare a valorilor şi a priorităţilor. Între altele, în România, situaţia scandaloasă a chiriilor netaxate şi a altor jocuri la limita evaziunii fiscale merg în acelaşi sens. Nu e o chestiune de dreapta sau stânga politică ci de stimulare economică şi bun simţ…