03 aprilie 2012

logică fracturată

Zilele trecute, l-am văzut pe domnul  Alexandru Săndulescu explicînd la o conferinţă de presă că nu înţelege care-i problema cu fracturarea/fisurarea hidraulică, pentru că în România se practică de treizeci de ani tehnologia cu pricina.

Aş vrea să înţeleg şi eu cum funcţionează logica domnului Săndulescu. Deci, adversarii tehnologiei se plîng că metoda poluează (chiar dacă nu există un consens general, există cel puţin dubii cu privire la tehnică şi conţinut). Domnul Săndulescu zice că şi ce?! Poluăm de treizeci de ani, care-i problema?! Next!

Bonus, un interviu amplu luat de Claudia Pîrvoiu şi Remus Puşcariu (Hotnews) domnului Alexandru Patruti, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale.

Dati exemple de cateva zone unde se foloseste aceasta metoda. 

A.P. Metoda a fost utilizata la toate zacamintele care sunt constituite din roci cu o porozitate redusa. Ea a fost utilizata in toate exploatarile petroliere.
Problema noua adusa de exploatarea gazelor neconventionale este legata de faptul ca aceasta metoda de fisurare hidraulica care initial se aplica intr-o sonda verticala a fost combinata cu realizarea forajelor orizontale. Practic, dintr-un foraj vertical se sapa directionat mai multe foraje orizontale in care se aplica fisurarea hidraulica. Aceasta este singura diferenta.

Cum vi s-a părut răspunsul? Fix la obiect, nu?

Pun pariu că el s-a gîndit la zone generale de exploatare, în timp ce eu mă gîndeam la zone geografice din România. Pe hartă.