Azi am văzut primele afişe electorale pentru alegerile europarlamentare şi n-am putut să nu mă abţin să scrîşnesc din dinţi. Ăştia chiar ne cred tîmpiţi, de vreme ce nu se sfiesc să lipească toate prostiile pe garduri.
Campionul tembelismului de comunicare este PSD.
Aici o să fac o mică digresiune. Rămîne un mister pentru studentul ratat de ştiinţe politice din mine, cum oameni ca Guşă, Andronic şi alţii continuă să fie consideraţi mari strategi şi campaniile anterioare să fie analizate drept mari reuşite în facultăţile de profil. Vai de capul nostru. Gîndiţi-vă puţin, cîţi dintre noi am fi cumpărat un produs care să fi fost împachetat la fel de ridicol cum reuşesc partidele să-şi împacheteze pe cei mai buni dintre membrii lor?!
Revenim la actorii noştri. PSD are un breviar (sic!) pentru comunicare în campania electorală. Sunt multe bălării în el, aşa cum ne-am fi şi aşteptat din partea dinozaurului politic românesc, dar nici una dintre ele nu se compară cu USL trăieşte. Nimic nu spune campanie făcută pe genunchi ca sloganul ăsta aiuritor.
sursă: psd.ro
Pe scurt, breviarul PSD pare mai degrabă un draft pentru un ghid turistic. Iar colajul ăla de poze este sinistru. Sunt sigur că dacă vorbea Ion Iliescu cu Costea, s-ar fi putut găsi nişte bani pentru un Eterna şi fascinanta Românie revisited. USL o fi trăind, dar eu nu văd decît PSD peste tot, roşu, în faţa ochilor.
Sincer, mi-aş dori, spre binele lui Ponta, dar cel mai mult spre binele meu, ca Viorel să nu candideze în toamnă, dar treimea de afiş ocupată de figura lui mă face să cred că la fel ca alte lucruri pe care mi le-am dorit, şi acesta va rămîne în stadiul de bullet point pe bucket list.
sursă foto: contul de Fb al Elenei Udrea
Despre celebrul afiş al PMP-ului s-au consumat atît de mulţi pixeli încît nu ştiu ce ar mai fi de spus. Poate doar că se înrudeşte cu afişul PSD-ului prin mesajul confuz. Ridicăm ce? Cu ce? Bine că nu i-au adus şi pe cei de la BUG Mafia să cînte împreună cu Loredana. Poate ar fi avut mai mult umor. Negru, ce-i drept, dar măcar e umor. Blugi, macarale, cămăşi albe ... ceva nu se potriveşte. Şi macarale, macarale?!
sursă foto
PNL-ul are eurocampioni. La cît de interesaţi sunt românii de activitatea europarlamentarilor români, mai degrabă campionii indiferenţei. Cu toate că interviul luat de Mixich Adinei Vălean este o capodoperă de cum să nu te prezinţi în public. Rar mi-a fost dat să văd un om contrazicîndu-se atît de mult în atît de puţin spaţiu.
Plus că nu înţeleg de ce se felicită înainte de afişarea rezultatelor. Şi-au confecţionat şi-o cupă. Se iau prea în serios şi au uitat să scoată de pe contul de Facebook afişele de pe vremea cînd USL-ul chiar exista.
Au dat copy paste cu afişele de la alegerile anterioare şi au schimbat textul. Măcar şi-au păstrat culorile şi formatul, spre diferenţă de PSD care este într-o eternă reinventare grafică, acum fiind la nivelul de mileu pentru aşezat peştele pe televizor.
sursa foto: Tarot Politic
Bietul MRU. N-a mai rămas nimic din fostul director SIE, cel care era pregătit pentru Cotroceni acum doar doi ani. Uite că nu numai în domeniul IT lucrurile se desfăşoară cu repeziciune. Afişele Forţei sunt o glumă proastă (sper că este muncă voluntară, măcar aşa, n-au chinuit nişte bani care n-aveau nici o vină). Iar sloganul este la fel de sinistru. Schimbă-i cu forţa? WTF FC?! R U drunk? Singura explicaţie este că s-a discutat totul în scris şi nu a pronunţat nimeni cu voce tare ideea asta tîmpită.
Tot căutînd postere din campanie pentru FC, mi s-au oprit ochii pe logo-ul lor. O inimă, şapte stele cu o culoare ce se aseamănă cu cele de pe steagul UE şi o sedilă bicoloră, albă, ca şi inima şi verde, Dumnezeu ştie de ce ... Albastrul de pe fundal seamănă cu cel de la PMP, bag mîna în foc că nu s-a gîndit nimeni de la ei că oamenii îi vor confunda.
În final, politicienii şi strategii lor de campanie vor şti că au făcut un simulacru ieftin de campanie, care în mod normal, nu i-ar fi ajutat să cîştige nici preşedenţia asociaţiei de locatari, iar alegătorii se vor consola cu gîndul că peste patru ani poate vor fi sănătoşi şi vor prinde pe alţii, mai cu bun simţ. Într-un fel, politica post-decembristă are ceva din sentimentul muncii pe vremea comuniştilor, ei se fac că pun preţ pe noi, noi ne face că-i credem. Ghinionul ambelor tabere este că alegerile ăstea nu sunt o simulare pe calculator şi să nu ne mirăm că lucrurile merg prost. Politica are marele avantaj al transparenţei şi echităţii (în fapt, nu cunosc fenomen mai sincer ca actul politic), exact atîta preţ cît pui tu pe ea, atît îţi va da şi ea înapoi.
Chestia asta putem s-o numim şi efectul de ţuică ieftină. Adică, tu ştii că ţuica e proastă dar ţi-e jenă să-i spui gazdei adevărul, pentru că pînă la urmă, omul şi-a dat silinţa, a depus efort, te serveşte cu amabilitate, paharele măcar sunt curate. Da să nu te miri că dacă nu-i zici că a ieşit poşircă, la anul va fi la fel de proastă. Şi se va simţi jignit dacă nu vei vrea să mai bei un păhărel cu el.