dar datul cu părerea în baltă începe să fie.
Habar nu am de ce fac chestia asta, pentru că nu va sfîrşi nicicum. Probabil ca să mă răcoresc, motiv pentru care-i cer în prealabil scuze lui Lucian Mîndruţă pentru impoliteţea de-al folosi drept sparring partner. Şi un motiv în plus să-mi rebotez blogul Dialoguri imaginare şi improbabile, cu oameni foarte reali şi probabili.
În loc să o iau metodic şi cronologic, am să sar direct la durerea mea cea mai mare.
„A pus umărul la isteria Annonymous, la spaima de spionajul NSA şi la toate temele anti-globalizării. ”
Aici de fapt sunt trei teme, isteria, NSA/Snowden şi anti-globaliazare. Cu prima şi cu ultima dintre ele o rezolvăm rapid, pentru că de isterizat, nu s-a isterizat nimeni, iar globalizarea, la fel ca şi multi-culturalismul, a murit apud Angela Merkel. Sper că domnul Mîndruţă n-o bănuie pe Merkel de anti-americanism sau anti-occidentalism. Ciclotimia este o caracteristică mai degrabă a politicii dîmboviţene.
Rămîne problema NSA/Snowden. Ce facem cu ea? Păi ne zice Mîndruţă foarte clar,
Rusia a reuşit să facă uncool tot ceea ce a înfrânt-o.
Tema spionajului NSA este coruptă de sprijinul Rusiei. Poate a fost relevantă atunci cînd Snowden era în Hong Kong, dar din momentul în care a păşit pe aeroportul Şeremenko, NSA a răsuflat uşurată, tema a devenit irelevantă. De ce? Pentru că filme de acţiune şi automobile (scuzaţi ironia ieftină). În viziunea lui Lucian Mîndruţă, pe tot ce pune Rusia mîna, strică. Este îndeajuns ca Putin să intervină undeva şi totul devine fals, desuet, inoportun şi complet irelevant.
Bine, dar în cazul ăsta, dacă toate chestiile de mai sus sunt irelevante, ce contează?
Habar n-am. Numai Mîndruţă poate şti. Pe noi ne lasă în ceaţă, cu două fraze, greu de digerat pe stomacul gol.
„acum Occidentul nu-i va judecă niciodată pe trădători.”
şi
„Nu pentru că e slab. Ci pentru că nu mai e sigur.”
Puteţi să ziceţi ce vreţi, dar pe mine m-au lăsat praf, după care m-am ridicat, m-am scuturat şi ma îngăimat, acum, niciodată, acum ...
Cealaltă este de o rotunjime demnă de invidiat. Deci nu e slab, e nesigur. Dar dacă e nesigur, poate că e slab. Dar nu e slab, e nesigur.
Problema mea cu textul ăsta este alta (aka you know what really grinds my gears). Că sunt făcut tîmpit în faţă. Adică toată comunitatea tehnologică din jurul internetului a confirmat gravitatea situaţiei dezvăluite de Snowden, zeci de oameni absolut onorabili, chiar şi pentru domnul Mîndruţă, s-au strîns în jurul lui Snowden (care nici măcar nu-i primul, sunt oameni în State care fac închisoare pentru că au dezvăluit abuzurile NSA - sunt curios dacă „doişiunsfert” ar găsi în domnul Mîndruţă un avocat la fel de înflăcărat - măcar pe Bruce Schneier să-l asculte, dacă nu pe alţii).
De ce trebuie să vorbim despre lucruri la care nu ne pricepem? Lucian Mîndruţă, ca şi Moise Guran, ar trebui să fie mai atenţi atunci cînd îşi dau cu părerea în orice, pentru că sunt oameni care-i ascultă şi care iau drept bune chiar şi momentele cînd aceştia calcă-n străchini.
Da' ce m-a scos din sărite şi mai tare este că m-am recunoscut în luzăru de care vorbeşte Mîndruţă. Acum da, sunt un tip care n-a reuşit, într-o ţară care-şi închipuie că a reuşit (pentru că alternativa ar duce la sinucideri în masă). E bine că oamenii au memoria scurtă, pentru că dacă şi-ar aduce aminte cum arăta România în '80 sau în '90, acum ar fi mai multă linişte în spaţiu public, de fapt, nu s-ar auzi nici musca. Dar nu, am şters cu buretele toate cretinătăţile pe care le-am girat în ultimii treizeci de ani şi dintr-o dată suntem mai Ariel şi mai Perlan ca doamna Catone.
Aş vrea să ştie însă domnul Mîndruţă că n-am fost dintotdeauna luzăr. A fost o vreme în care eram doar un copil mic, care se uita la oamenii mari, ca domnul Mîndruţă şi spera să ajungă ca ei, adică dăştept în cap, să ştie cum funcţionează lumea. Şi avea încredere în ei, că acum, în democraţie, vor şti mai bine pe cine să voteze şi că atunci cînd micul luzăr va creşte mare, va avea şansa să se bucure de o societate normală, în care oamenii ştiu să deosebească binele de rău şi că şi el la rîndul lui va avea grijă de copiii care vin din urmă.
Mulţumesc Lucian Mîndruţă pentru România de azi. Rămîn dator şi promit că voi fi mai reţinut cînd voi creşte mare şi cei mici mă vor întreba care e părerea mea.
PS
Băi, şi chiar mi-era simpatic. Eu istoria Antenelor o împart în două, ante şi post plecarea lui Mîndruţă de la Observator. Cred că era singurul cu capul pe umeri de acolo. Probabil că absolut întîmplător, dar plecarea lui a coincis cu schimbarea la faţă a Antenelor, în sensul că arama n-am mai putut fi ascunsă de machiaj.