24 iunie 2014

religia-n şcoli

După ce am auzit că există o olimpiadă de religie, sunt sigur că nimic nu mai are cum să mă mire. Iar articolul din Adevărul este absolut inept. Nici nu ştiu cum de au reuşit să discute atît cu minorul, în absenţa părinţilor, care ar fi trebuit să fie acolo pentru a-i tempera entuziasmul.

Şi că veni vorba de părinţi, chiar nu-şi dă nimeni seama că ideea predării religiei în şcoli nu foloseşte la nimic bun?

România este 85% ortodoxă, se repetă la nesfîrşit. Şi nu de ieri, de azi. Dintotdeauna, am fost şi cel mai importat, vom fi ortodocşi. Foarte bine, dar la ce ne-a folosit? Cîţi dintre conaţionalii noştri se-ntorc de la biserică duminica şi pun în practică ce-au învăţat între timp? Nu zic că ar fi trebuit să avem 85% de sfinţi români, dar măcar unul, doi? Dacă ai face un sondaj printre credincioşi şi-ai întreba cîţi dintre ei au citit Biblia sau cine a scris-o, cred că 85% dintre ei ţi-ar spune că a scris-o Zefirelli.

Într-o lume cu capul pe umeri, accesul copiilor în biserică ar trebui să fie restricţionat. Ceva în genul, nu este permis accesul copiilor sub 12 ani. Punct. Cu sau fără părinţi. Religia nu-i ceva cu care să te joci de-a predatul prin şcoală, cu pilde şi poze naive. Lucrurile ăstea pot avea un impact enorm asupra vieţii unui om.

Nu interesează pe nimeni, ce înţelege un copil de 5 ani dus la biserică? Sau nu contează ce înţelege, pentru că la urma urmelor, poţi să înţelegi ce vrei tu? Esenţial este doar să respecţi regulile. Dacă respecţi regulile, rezultatu-i garantat.

Pe politicieni pot să-i înţeleg, pentru că cerşesc influenţă şi voturi, dar părinţii ar trebui să fie mai atenţi cu ce bagă în capul copiilor lor.

Cei care au avut ideea de a preda religia copiilor, nu sunt mai buni decît cei care îi puneau pe copii să muncească de la 8 ani, în secolul al XIX-lea.