şoferie, haine grele

Sunt curios ce-ar crede un şofer ce aşteaptă la un semafor, dacă ar vedea pe trotuar un pieton care înjură, dă din mîini, urlă într-o trompetă la cei din dreapta şi stînga sa să se dea la o parte, îi împinge în şanţ sau în stradă, le face cu ochiul sau cu lanterna ...

iarăşi despre biciclişti

şi bicicletele lor zburătoare.

sursă foto: reddit

Zilele trecute, mă întorceam acasă în maşina unui prieten şi pe Şoseaua Alexandriei, am depăşit doi biciclişti pe cursiere (un cadru Condor, destul de interesant). Acuma o să deraiez puţin, dar ca om care face naveta, am suspinat de multe ori la un cadru uşor de cursieră, însă după ce am colindat magazinele, mi-am dat seama că la preţul pe care l-aş plăti pe o asemenea minunăţie, ar zace mai degrabă în grajd, decît s-o scot prin gropile lui Oprescu.

Acum înapoi la subiectul şezătorii de azi. Şi zice Florin al meu, cu obidă, Uite-i mă, nici măcar nu se feresc, n-au nici o treabă.

Cum eram preocupat de alte lucruri, mai lumeşti, am trecut peste fără să mestec ideea. Dar acasă îmi tot ciocănea în cap povestea cu feritu. Bietul Florin, nu s-a gîndit o clipă că n-aveau unde să se ferească cu bicicletele, pentru că şoseaua nu este un concept de necuprins, ci mai degrabă un obiect destul de finit, în care nu pot încăpea la un moment dat decît un număr fix de obiecte şi proprietarii lor.

Şi sunt sigur că la fel gîndesc şi alţi şoferi, fără să-şi dea seama că dacă trece unu cu un H1 pe lîngă ei, nici ei n-ar avea unde să se dea la o parte/ferească. Se pare că ideea de a depăşi un biciclist, ceea ce ar presupune acceptarea statului de colocatar al şoselei, este încă departe de mentalul colectiv al şoferilor români.

Din nou

despre biciclişti şi şoferi

vreau să îl anunţ pe textier şi pe această cale

• taximetriştii care parchează pe banda întâi,lânga trecerea de pietoni şi stau cu portiera deschisă sunt dobitoci

Bau!

 

Un sfat pentru şoferi, doar pentru că ai trecut ultimul intersecţia, nu înseamnă că poţi să faci dreapta şi să parchezi când vrea muşchiul tău. Iar dacă semnalizezi cu treizeci de secunde înainte, chiar nu le foloseşte celorlalţi. Da chiar deloc! Iar dacă ai dat peste ceva, ce ar putea să fie decât o bordură? Biciclişti, neah! N-am mai văzut în viaţa mea o chestie pe două roţi, cu pedale şi lumini ca să îl vadă toţi proştii.

După aia vroia să facem schimb de telefoane, iar Orbitoru’ propunea să le agăţ. Doar că este o metodă un pic cam riscantă. Poţi să îţi dai întâlnire la Universitar şi o serveşti cu nişte fructe sau supă, că atât îţi dă voie doctorul să mănânci.

Iar pentru dobitocul care era ieri pe Drumul Taberei spre Răzoare, lângă unitatea militară şi nu ştia dacă să oprească maşina sau să meargă mai departe, sper să îţi ia carnetul cât mai repede. Stai în casă, joacă-te pe calculator, e periculos afară. Pentru ceilalţi.