Acum cateva zile citeam aici despre legatura dintre un slogan de succes si pretuirea esecurilor. Dincolo de atractia pe care o exercita un nume precum Wieden sau viata de zi cu zi intr-una din cele mai respectate agentii de publicitate, primul lucru asupra caruia m-am impiedicat a fost urmatorul. Se aplica oare aceasta filozofie si in afara cercului publicitar inchis? Cum pot companiile sa preia ceea ce este util din esecurile angajatilor lor si sa le transforme in experienta pozitiva?
Nu sunt cel mai in masura sa spun asta, dar cred ca cei care lucreaza in Romania ar avea nevoie de un pic de "dezghet", pentru ca prea seamana cu niste cazarmi [orice s-ar spune suntem departe de o atitudine de genul Connected Ventures, am mai vorbit despre asta mai demult]. Intrigile de birou si obsesia lucrului facut perfect inca mai este marota principala a angajatului roman. Din cauza asta, presupun, primul impuls al acestuia in cadrul unui training este de a afla care este varianta castigatoare/corecta a muncii sale. Toti sunt in cautarea pietrei filozofale, panaceul care sa le rezolve toate reprosurile pe care le primesc de la managerii lor. Cum imi spunea cineva, nu ma intereseaza decat sa faci treaba corect, asa cum am spus eu, ce ai tu de zis in privinta asta este nesemnificativ. Iar in cazul in care incerci sa le explici ca exista mai multe alternative ce pot fi investigate, devin brusc dezinteresati, ca si cum asta nu i-ar privi pe ei. Toate propozitiile trebuie sa inceapa cu "rezolvarea problemei este ..." Doamne fereste, sa pomenesti despre situatii care nu au dus la solutionarea fara drept de apel a unei probleme date. Nu ne intereseaza greselile, cu atat mai putin cele pe care le-am comis noi.
Cred ca mare parte din vina o poarta educatia pe care am primit-o cu totii in scoala romaneasca. Si din cate aflu, inca mai este perpetuata mentalitatea de a pedepsi greselile. Poate filmuletul lui Ken Robinson ar mai fi de actualitate.
Una peste alta, care or fi companiile romanesti in care angajatilor nu le este frica ca vor fi pusi la zid pentru greselile lor?
Nu sunt cel mai in masura sa spun asta, dar cred ca cei care lucreaza in Romania ar avea nevoie de un pic de "dezghet", pentru ca prea seamana cu niste cazarmi [orice s-ar spune suntem departe de o atitudine de genul Connected Ventures, am mai vorbit despre asta mai demult]. Intrigile de birou si obsesia lucrului facut perfect inca mai este marota principala a angajatului roman. Din cauza asta, presupun, primul impuls al acestuia in cadrul unui training este de a afla care este varianta castigatoare/corecta a muncii sale. Toti sunt in cautarea pietrei filozofale, panaceul care sa le rezolve toate reprosurile pe care le primesc de la managerii lor. Cum imi spunea cineva, nu ma intereseaza decat sa faci treaba corect, asa cum am spus eu, ce ai tu de zis in privinta asta este nesemnificativ. Iar in cazul in care incerci sa le explici ca exista mai multe alternative ce pot fi investigate, devin brusc dezinteresati, ca si cum asta nu i-ar privi pe ei. Toate propozitiile trebuie sa inceapa cu "rezolvarea problemei este ..." Doamne fereste, sa pomenesti despre situatii care nu au dus la solutionarea fara drept de apel a unei probleme date. Nu ne intereseaza greselile, cu atat mai putin cele pe care le-am comis noi.
Cred ca mare parte din vina o poarta educatia pe care am primit-o cu totii in scoala romaneasca. Si din cate aflu, inca mai este perpetuata mentalitatea de a pedepsi greselile. Poate filmuletul lui Ken Robinson ar mai fi de actualitate.
Una peste alta, care or fi companiile romanesti in care angajatilor nu le este frica ca vor fi pusi la zid pentru greselile lor?