Cand nu ai expertiza intr-un anumit domeniu, nu iti ramane decat sa te bazezi pe bunul simt pentru a merge mai departe. Cand insa si bunul simt iti cam este cam strain, te bazezi pe propria-ti experienta.
Iar experienta mea ar suna cam asa. In '96 am votat Conventia. Cu surle si trambite, unchiul meu pescuia pensionari din fotoliu, s-a desfacut sampania. Acasa la unchiul meu, pentru ca la sediul PNL din localitate, se bea votca cu cana de 250. In sfarsit, numai zambete si chiuituri, ca la nunta. Cine ar fi putut sa banuiasca ca vom divorta atat de repede. De aici trag eu concluzia ca orice relatie care e bazata pe cantitati mari de alcool, nu va duce nicaieri. Probabil ca tot dupa o betie, un ministru da un interviu in Ev. Zilei si arunca in aer, de parca mai era nevoie, deja aerianul guvern Ciorbea. Doamne! Si eu aveam rame mai frumoase in scoala primara, atunci cand ma vanau tiganii si imi spargeau ochelarii.
Fara prea multa tragere de inima, am asteptat anul 2000. Cand am votat cu o greata mult mai mare decat orice mahmureala din ultimii douazeci de ani. Pe Mugur Isarescu. In turul doi i-am lasat pe pustii de 18 ani sa il voteze pe Vadim. Pacat, se vede ca suntem o tara de pensionari, a iesit tot Ion Iliescu.
In 2004 a fost mai precipitata votarea. Am alergat cu masina prin Bucuresti, ca sa cautam o sectie de votare pentru cei care nu erau indigeni. Si asa am ajuns la Otopeni. Probabil ca asta era un semn, ca dupa ce am votat, sa dau fuga la bilete si sa ma imbarc intr-o cursa dus-si-dus a fost. In Noua Zeelanda.
Incet incet am ajuns si in 2008. Ufff, ce greu a fost. Nu credeam ca mai prind trenul asta. Si daca tot vorbim in metafore, presimt ca mi-am luat bilet de intercity si m-am suit in primul personal care pleca din gara. Cred ca de data asta am sa stau in casa, sa ma uit la Antena 3, pentru a nu fi tentat din nou sa merg la Otopeni. Si sa imi cumpar biletul ala.
via Avionaru
Iar experienta mea ar suna cam asa. In '96 am votat Conventia. Cu surle si trambite, unchiul meu pescuia pensionari din fotoliu, s-a desfacut sampania. Acasa la unchiul meu, pentru ca la sediul PNL din localitate, se bea votca cu cana de 250. In sfarsit, numai zambete si chiuituri, ca la nunta. Cine ar fi putut sa banuiasca ca vom divorta atat de repede. De aici trag eu concluzia ca orice relatie care e bazata pe cantitati mari de alcool, nu va duce nicaieri. Probabil ca tot dupa o betie, un ministru da un interviu in Ev. Zilei si arunca in aer, de parca mai era nevoie, deja aerianul guvern Ciorbea. Doamne! Si eu aveam rame mai frumoase in scoala primara, atunci cand ma vanau tiganii si imi spargeau ochelarii.
Fara prea multa tragere de inima, am asteptat anul 2000. Cand am votat cu o greata mult mai mare decat orice mahmureala din ultimii douazeci de ani. Pe Mugur Isarescu. In turul doi i-am lasat pe pustii de 18 ani sa il voteze pe Vadim. Pacat, se vede ca suntem o tara de pensionari, a iesit tot Ion Iliescu.
In 2004 a fost mai precipitata votarea. Am alergat cu masina prin Bucuresti, ca sa cautam o sectie de votare pentru cei care nu erau indigeni. Si asa am ajuns la Otopeni. Probabil ca asta era un semn, ca dupa ce am votat, sa dau fuga la bilete si sa ma imbarc intr-o cursa dus-si-dus a fost. In Noua Zeelanda.
Incet incet am ajuns si in 2008. Ufff, ce greu a fost. Nu credeam ca mai prind trenul asta. Si daca tot vorbim in metafore, presimt ca mi-am luat bilet de intercity si m-am suit in primul personal care pleca din gara. Cred ca de data asta am sa stau in casa, sa ma uit la Antena 3, pentru a nu fi tentat din nou sa merg la Otopeni. Si sa imi cumpar biletul ala.
via Avionaru