01 aprilie 2008

Muzica in Romania*

Ma tot uit pe bloguri de vreo doua saptamani incoace si vad cat entuziasm a starnit e-OK, proiectul lui Florin Grozea de la Hi-Q. Sincer, nu ma mir, pentru ca din propria mea experienta din ultimii ani, am observat ca sunt foarte putine initiativele care nu s-au bucurat de o imbratisare neconditionata in prima instanta. Mykinda este singura care imi vine in minte pe moment, dar nu am sa ma apuc sa sap prin reader, pentru ca nu asta este scopul postului de fata.
Poate am fost eu mai greu de cap, nu am citit unde trebuie, dar pana acum nu mi-am dat seama ce ar trebui sa insemne e-OK. Un radio online gen Pandora, o clona LastFM? Am dat si peste un mesaj al lui Florin, cred, prin care ii avertiza pe useri sa nu puna muzica fara copyright, nu am de unde sa imi dau seama, nu am primit invitatie, nu folosesc serviciul.

Doua ar fi obiectiile mele. Si sunt ieftin de facut, pentru ca orice as scrie aici, nu voi face mari valuri. Nici macar rolul de Casandra nu pot sa il joc, la cat trafic am. Cu toate acestea, prima mea obiectie este cu privire la modelul economic pe care il propune. Pot sa inteleg ca cei din Romania, ce se ocupa cu propasirea muzicii romanesti, incearca sa se alinieze la curentul actual si vor sa schimbe modul in care fac bani din muzica. Daca s-a dovedit falimentar pentru cei de dincolo, nu vad de ce ar fi profitabil pentru cei de aici. Mai ales, daca tine cont de calitatea muzicii romanesti. Dar asta are legatura cu cea de a doua obiectie. Nu pot decat sa banuiesc, pentru ca nu am gasit nicaieri o explicatie clara cu privire la monetizarea proiectului, nu pot decat sa banuiesc ca se incearca marea cu sarea. Inca nu este clar pentru nimeni cum se va putea sustine finaciar e-OK, iar in prima instanta, va merge precum trilulilu.

Cea de a doua obiectie se refera la utilitatea proiectului. La valoarea pe care o aduce. Din cate am vazut pe alte bloguri, lumea este fericita ca a gasit un album mai rar al lui Tudor Gheorghe. Nu am nimic cu muzica lui Tudor Gheorghe, cu toate ca nu o ascult, dar, totusi. Tudor Gheorghe. Din cate am inteles, indemnul era de a construi cea mai mare retea de muzica din Romania. Cu ce? Ce fel de muzica. Luati lista cu toate casele de discuri din Romania si intrati pe primele cinci. Ce am observat? Ca in ce priveste muzica din afara, ne rezumam la a vinde aceleasi cd-uri care stateau prafuite prin magazinele Hollywood, sau trupele deja abonate la toate chermezele oficiale de 1 decembrie, Revelion si alte paranghelii nationale. Nu va fie cu suparare, dar asta nu este muzica, este junk. Sa nu imi spuna cineva ca asta este judecata de valoare, ca il pun sa imi recite din ultimul album Sistem, sau sa imi spuna cum se numeste ultimul single Smiley.

In ultimii ani, muzica romaneasca nu si-a dovedit utilitatea decat din perspectiva de umplere a timpilor de emisie. Trebuie sa existe ceva intre cele doua calupuri publicitare, atunci hai sa punem muzica. La radio, la televizor, pe internet. Treaba asta ma face sa mai cred ca muzica romaneasca este foarte ieftina. Pentru ca de prea multe ori vad trupe de doi lei, invitate sa cante live sau playback [pentru ca nu e asa, doamna fosta la Stereo, cred ca o cheam Crina Mardare, spunea zilele trecute la Teo/live ca cei de la Fara Zahar, chiar daca au mimat playback-ul, totusi, au creat un moment, artistic cred ca vroia sa spuna]. Daca tot veni vorba de Teo, ea radea la fel ca toata lumea, de altfel, de superstara din tara vecina, cu al ei without you, dar uita ca si-a construit reputatia pe trupe gen Bordeaux sau mai stiu eu cum, si altele din aceeasi liga. Stiu de la mai multa lume despre competentele muzicale ale gigantilor portativului din Romania. Cu titlul de anecdota, imi aduc aminte ca acum cativa ani, o trupa romaneasca cu fufa, trebuind sa apara la Teo, aveau nevoie de cineva care sa apara cantand la clape. Si asa mi-am vazut un prieten bun, zacand in spatele unei claviaturi. Omul, destul de de treaba, singura problema era ca el, de obicei, picteaza biserici, nu canta la pian. Dar ma rog, tot artist e si ala.

Revenind la calitate. Nu vad cum o clona, de orice fel ar fi ea, LastFM sau altceva ar putea sa aduca ceva valoros pentru industria muzicala romaneasca, sa o trezeasca din letargie. Nu cred nici in crowdsourcing, nici in puterea maselor, nici in nimic de genul asta. Nu sunt fan Wikipedia, nu cred ca poti construi ceva solid doar pe informatie gratuita, sau luata pe nemestecate [care de cele mai multe ori sunt unul si acelasi lucru]. Cum, daca stau sa ma uit pe Hi5, si sa nu imi spuneti ca nu e importanta reteaua, ca anul trecut stirea cu publicitatea pe Hi5 a fost cap de afis, da, daca ma uit pe Hi5, nu stiu de ce dar nu cred ca se va umple e-OK de fani Pink Floyd. Luati Pink Floyd drept un termen de referinta general.

Stiu de la oameni mult mai luminati decat mine ca nu poti sa construiesti o retea sociala, daca iti lipseste insusi obiectul. In cazul de fata ar fi muzica, dar nu muzica in general, ci destul de precis enuntata, muzica romaneasca. Chiar nu vrea nimeni sa vada ca vorbim despre ceva care inca nu a dovedit nimic. Discurile noastre de platina le numeri pe degetele de pe o parte a miriapodului. Nu vreau sa se supere cineva, dar chiar nu exista obiectul muncii.

Cum nu sunt cine stie cine, imi permit sa spun si urmatoarea traznaie. Nu imi place moda din ultimul timp cu toate start-up-urile care inghit milioanele de dolari la micul dejun, gen facebook, evaluat la nu stiu cate miliarde, etc. Lucruri facute in ciuda lui Grigorescu.

La fel, nu cred ca va ajuta in nici un fel nici trupele romanesti noi. Nu de o retea sociala au nevoie, cand ele nu au nici macar un simulacru de circuit prin cluburile romanesti. Miile de utilizatori, zecile de mii, milioanele, nu vor face decat sa trafice acelasi prost gust exacerbat de trupele de doi bani care zdrangane de zor pe la tv. Nu stiu de ce, dar treaba cu clonele imi aduce aminte de teoria formelor fara fond a lui Maiorescu. Isi mai aduce aminte cineva ce spunea ea?

____
* acest post a fost scris ascultand minunatul album al lui David Gilmour - On An Island