Acum cateva saptamani am vazut un preview pe ProCinema si mi s-a parut interesant. Nu pentru ca joaca Colin Hanks, nu pentru ca aduce un pic cu Saw. Ci pentru ca ideea initiala, de a strange oameni pe un site pentru a urmari cum moare o persoana, mi s-a parut provocatoare. Provocatoare din punct de vedere moral, nu din punct de vedere tehnic, sa fim intelesi.
Acum, ca l-am vazut, pot sa spun ca sunt un pic dezamagit. Nu pentru ca ar fi un film foarte prost. Ba chiar pe alocuri, unele cadre mi-au adus aminte de Tacerea Mieilor. Dar asta este problema cand ambalajul este ok, iar produsul nu se ridica la nivelul ambalajului. Clientii se simt inselati.
Am apreciat efortul de a descoperi noi cai prin care poti sa omori oameni, in direct. Sunt inspirate fara doar si poate din Saw. Doar ca au fost putin edulcorate. Imaginea este foarte buna, reuseste sa creeze o atmosfera sumbra fara prea multe artificii. Pe langa asta, casa Dianei Lane arata ca o casa dintr-un film de Carpenter.
Dialogurile, in schimb, sufera foarte mult din cauza faptului ca mai intotdeauna se desfasoara intr-un singur sens. Cineva ii comunica ceva altcuiva. Si basta. Nu prea exista interactivitate. Scenele de birou sunt plictisitoare. Doar aruncand cateva ecrane pe o masa, rafturi cu cabluri si o plasma mare in sala de sedinte nu te va transforma intr-o unitate superspecializata in combaterea infractiunilor din cyberspace.
Despre ce nu este vorba in film. Despre tehnica, calculatoare, protocoale, securitate. Oricine se va lega de superficialitatea venita din directia asta, greseste. Dar sunt alte lucruri care scartaie in film.
In primul rand aluzia la neutralitatea autoritatilor fata de internet [ma rog, am cam trantit-o, Net Neutrality]. O data, cei de la NSA nu pot sa isi foloseasca tehnica pentru a spiona in interiorul tarii. Hai sa fim seriosi. Patriot Act tocmai despre asta vorbeste. Plus, introducerea senatorului care sustine ideea de Net Neutrality intr-un context nepotrivit in film, ca o piedica in activitatea politiei.
Sa nu uit. Scena cu piratul interstelar care nu numai ca isi descarca de pe net muzica [mai descarca si altii muzica, doar pentru a-ti instala un backdoor trojan si a-ti fura datele bancare], dar mai este si indolent, pe deasupra. Isi face copii pentru filmele pe care le are. Vine politistul vigilent/nu vigilante, cum am vazut tradus intr-o recenzie, pune dvd-ul in calculator si ii arata mesajul de avertisment de la FBI. Uite, este ilegal, sa nu spui ca nu te-am avertizat!
Dar este ceva care mi-a placut? Da! Ideea de masa de oameni indoctrinati de televiziuni, ziare, internet, comportandu-se ca o multime pusa pe linsaj. Iar asta nu are legatura cu internetul. In loc de internet, in scenariu putea sa fie orice altceva. Televiziune, ziare, bloguri, OTV. Ramane intrebare cu privire la riscul pe care si-l asuma societatea in momentul in care sterge granita intre public si privat. Ce punem in locul vietii private, in momentul in care o exhibam in public? O pierdem, asa cum o pierdem uitandu-ne la stirile de la ora cinci, la Cheaters, la tradati in dragoste, la Mircea Radu. Subiectul nu este atat de traumatizat de moartea/sinuciderea parintilor sai, cat este de exhibitionismul televiziunilor in fata unor spectatori activi. Unul dintre ei, culege ochelarii unui sinucigas si ii pune de vanzare pe ebay. O televiziune da cu incetinitorul intreaga scena. Unde mai pui ca mesajul prin care este decriptata identitatea piece of shit-ului este induiosator de metaforic OUR SUICIDE. Foarte bine! Numai sa ramana cineva sa stinga lumina la sfarsit.
Imi aduc aminte ca in timpul seminariilor, atunci cand venea vorba de carti precum Revolta maselor, credeam ca spiritul de masa asa cum il stiam noi, de la Revolutia din 1917 incoace, a disparut. Ma gandeam ca daca societatea devine din ce in ce mai fragmentata si mai specializata in preferinte, atunci este foarte greu pentru o multime de oameni sa se miste cu aceeasi larghete bovina, cu care se miscau acum douazeci de ani. Oamenii au participat la Revolutie si cand s-a terminat, au plecat acasa si au incuiat usa in urma lor. Pare-mi-se ca circul s-a mutat pe internet, iar broadband-ul a luat locul painii.