Patriciul

 

Eu nu fac afaceri, prin urmare nici Dinu Patriciu nu ar trebui sa scrie

Ştiam de ceva zile de intenţia cel puţin ciudată a lui Dinu Patriciu de a începe să scrie în ziarul Adevărul, şi sper din tot sufletul că nu a fost inspirată de Bono. Poate am aşteptat chiar cu mai mult înteres antrepriza autohtonă. Şi iată că a venit ziua cea mare. Când Orbitoru’ mi-a trimis astăzi linkul, am crezut că e vorba de piatra filozofală descoperită ieri de domn preşedinte. Dar nu, era chiar acea aripă tânără de pe vremuri. Am citit şi m-am crucit. Dacă în cazul lui Bono nu sunt de acord să nu îl plătească, în cazul de faţă, dacă Dinu Patriciu s-a plătit, atunci nu numai că scrie prost, dar este şi un om de afaceri la fel de prost. Iar eu pot să îmi depun siviul la gazetă.

Două sunt frazele care mi-au atras atenţia în mod deosebit.

Nu ştiu cum a fost cu ceilalţi, dar pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic. Oricum aş fi răspuns că nu mă interesează nicio funcţie publică. Afirmaţiile trecute în dreptul numelui meu nu le-am făcut niciodată. Constituiau, cel mult, forma derivată a unor declaraţii date de-a lungul timpului.

expresia asta este cred că este de o importanţă capitală (staţi liniştiţi, nu pentru noi, pentru el), mai devreme sau mai târziu, va reprezenta justificarea unui ocol al bunului simţ de 180 de grade. A se vedea declaraţiile întortocheate, recent date de Elvis, sau tumultul existenţialist al primarului Pandele din Voluntari. Dacă luaţi la pieptănat cronologia declaraţiilor din ultimii optsprezece ani, Ciorbea, Mitrea, et jusdem farinae, veţi vedea că exact cei care au spus că nu vor intra în politică, au reprezentat cele mai dezastruoase experimente politice. Repetenţi la toate capitol ele. Aşa că vă aşteptăm şi pe dvs., domnule Patriciu.

ştiinţele sociale şi practica politică au dovedit că la nivelul comunităţilor umane sau asocierilor de oameni pentru diverse finalităţi, de la partide politice şi până la corporaţii (iar statul nu este decât o corporaţie)(s.m.), organismele odată create îşi găsesc şi îşi dezvoltă imediat noi şi noi funcţii.

… eu am făcut ceva care semăna cu ştiinţele politice acum mai mulţi ani, dar aspectul acesta mi-a scăpat în mod miraculos. Nu e nimic, mă întorc în vară la şcoală şi voi încerca să aprofundez subiectul.

Alo, domnu’ Patriciu! Statul poate fi asemuit eventual, cu o organizaţie non-guvernamentală, dar de la Coca Cola şi până la statul de drept este o distanţă de cel puţin douăzeci de semidocţi, tineri dacă doriţi, că am văzut că promovaţi tineretul la dvs. în companie.