Probabil că deja sunteţi familiarizaţi cu noua senzaţie a internetului, documentarul despre daci. Dacă vreţi să vă uitaţi, vă rog, sunteţi invitaţii mei, dar vă spun că dacă băgaţi în reluare Zeitgeist sau vă uitaţi la Toate pînzele sus, vă veţi simţi mult mai cîştigaţi (de fapt, mai bine vedeţi Operaţiunea Monstrul).
Dincolo de absurdităţile vehiculate de către trei foşti militari, un doctorand în mitologie/antropologie şi doi cercetători în genetică/paleogenetică se cocoaţă o logică perversă exersată îndelung de Ion Iliescu de exemplu, în primii ani ai neocomunismului românesc (de care Chelaru şi Spiroiu, a.k.a. „tata Spiroiu” sunt probabil încă ataşaţi).
Nu eu trebuie să demonstrez că am dreptate, tu trebuie să-mi demonstrezi că mă înşel (cu corolarul, dacă vrei să-mi demonstrezi că mă-nşel, îmi vrei răul şi nu te ascult)! Trebuie să recunoaşteţi că n-ai cum să pierzi într-o discuţie la beţie cu un astfel de argument. Într-o sală de curs s-ar putea să ai nişte dificultăţi, dar nu contează.
Ca să-l citez pe Chelaru, pentru că aşa vrea muşchiul meu (apropos de domnul Chelaru, mi-a plăcut şi referinţa bahică a lu tata Spiroiu la şpriţ, amîndoi probabil fini degustători ai fenomenului dacic de fermentaţie).
Deci, o întreagă comunitate ştiinţifică este cotropită de mediocritate, rea intenţie, toate molimele Egiptului, iar noi ne ridicăm curaţi deasupra tuturor.
Este păcat că refuză protocronismul lui E. Papu şi mă-ntreb oare de ce? Le este ruşine de anturaj? N-ar trebui. Se potrivesc perfect printre corifeii naţionalismului ceauşist.
Lăsînd la o parte gărgăunii din documentarul care, by the way, are peste patru sute de mii de vizualizări (cu cinci mii de laicuri, strîngi de un club al pensionarilor), se profilează adevăratul subiect ascuns al documentarului, Armata Română. Nu poţi să nu remarci că majoritatea interlocutorilor lui Roxin sunt fie ofiţeri în rezervă, fie sunt legaţi într-un fel sau altul de corpul militar.
Mi-am întrebat amicii care lucrează în Armată, cum îşi explică apetenţa asta nesăbuită a soldaţilor (foşti şi actuali) pentru tot felul de teorii, care de care mai fanteziste. Una din explicaţiile posibile, cel puţin aşa cum mi-a fost oferită, nu mi-era complet străină.
Îngenunchiaţi de comisarii ruşi, folosiţi de Ceauşescu drept carne de lopată, salahori al unui regim cretin, îndoctrinaţi în şcoli care nu aveau nici o treabă cu cercetarea ştiinţifică, ci mai degrabă cu cea ideologică (este ironic faptul că documentarul încearcă să substituie unei ideologii foarte vag definite, care include romani, iezuiţi, lumea occidentală pe de-antregul şi alte agenturi străine, de fapt, o altă ideologie, dacică, sau după cum zice şcoala lui Chelaru, hiperboreană) şi-au găsit refugiul în tot felul de poveşti eroice, demne de Al. Mitru.
Un alt prieten, tot din Armată, îmi povesteşte despre antisemitismul cronic de care suferă mulţi dintre colegii lui şi pasiunea pentru tot felul de teorii ale conspiraţiei, una mai comică (dacă nu ar fi crezută) decît cealaltă. Combinaţia este explozivă, după cum s-a văzut şi din ultimul roman al lui Eco, Cimitirul din Praga.
Cred că adevărata victimă în toată povestea asta este Armata. Nu poţi să nu remarci că majoritatea ieşirilor publice ale reprezentanţilor Armatei române în public din ultimii ani, au fost înconjurate de ridicol. Este păcat că nu se găseşte un cap limpede care să-ncerce să se distanţeze de mlaştina asta dubioasă, a românilor verzi aflaţi într-un etern război sfînt cu forţele malefice ale iudaismului/iezuitismului/bubulilor şi ce mai doriţi domniile voastre.
Dacă mai legăm supa pseudo-ştiinţifică din documentarul de mai sus de impostura lui Mang sau a lui Dumitrescu, descoperim cataclismul de proporţii biblice asupra minţilor oamenilor.
Personal, încep să cred că dacă există cu adevărat o conspiraţie mondială, atunci ea este a prostiei şi a fost foarte bine ilustrată de ficţiunea-documentară The Idiocracy.
