„Trădătorul” Boia şi patrioţii lui peşte

Cînd credeam că le-am văzut pe toate (Grecu, la A3, luîndu-l peste picior pe un invitat de la PSD pentru că a plătit pentru afişul cu pozele din România şi ameninţîndu-l că îi va aplica tratamentul pe care i l-a aplicat şi purtătorului de cuvînt al PNL, Pocora), Rareş Bogdan reuşeşte să ridice ştacheta penibilului.

Pornind de la cărţile lui Lucian Boia şi de la un articol de doi lei din Ziua de Cluj, ţidulă a realităţii, Rareş îl invită pe istoricul Adrian Niculescu. Ce urmează e demn de procesele staliniste de la Moscova, din anii '30. Acuze de trădare, interese străine de România, conspiraţii. Toate în absenţa celui care este acuzat de toate relele de care suferă România în prezent. Curat jurnalism, coane Rareş.

Bietul Niculescu încearcă să explice dintr-o perspectivă de bun-simţ ceea ce Boia spune în cărţile sale, nu este lăsat.Aminteşte de un blestem al lui Mangra, aruncat asupra armatei române şi publicat în ziarul Bisericii Ortodoxe Transilvănene, Telegraf. Oroare în sală. Cum e  posibil, blasfemie, preoţii români sunt apărătorii românismului, cum să blesteme. Niculescu aminteşte că Mangra a fost excomunicat din BOR de Miron Cristea. Nu mai contează, răul a fost făcut, minţile pure al telespectatorilor au fost contaminate de veninul anti-romînismului. Niculescu este pierdut, după ce că i-a luat apărarea lui Boia, acum se ia şi de preoţii ortodocşi şi de Transilvania. Este pierdut. Pe rug cu el.

Mai era un tip cu ei în studiou, nu ştiu cum îl cheamă, care-l lua peste picior în continuu pe Niculescu, cu încuviinţarea lui Bogdan. Un nesimţit.

Intervine şi profesorul Ioan Aurel Pop, de la Cluj şi ai senzaţia că lucrurile intră pe un făgaş normal, se discută despre evenimente istorice, Transilvania, împrejurările în care au loc evenimentele de la 1918, despre primul război mondial. Dar nu, pac, apare Novăcescu şi începe iar cu conspiraţii, pluteşte în aer spectrul lui Roxin, te aştepţi să auzi din minut în minut invocat spiritul lui Zamolxe.

Niculescu zice şi el, la Alba Iulia n-a fost refendum, mamă, înnebunesc cu toţi. Trădare, de trei ori trădare. Vreţi să vindeţi Transilvania! Unguri, oameni răi, săriţi, oameni buni, ne-o răpeşte! Iisuse, ce circ!

Bogdan, cu toată istericalele de doi lei, nu reuşeşte să facă faţă discursului istoricului, bang, bagă artileria grea. Sună preoţi. Înaltpreasfinţiţi. Religie. BOR. N-ai ce să mai zici, patria mamă, tradiţia ortodoxă, preoţi, Dumnezeu. V-a-nchis gura. Cu BOR-ul nu te pui. Pînă aici. Probabil de asta-l scot şi pe Brîncoveanu, zilele ăstea.

S-a terminat, ultimele redute ale respectului faţă de cei care au o părere contrară se predau, duşmanul este înconjurat, nu mai are scăpare. Intervine şi Pavelescu (PNTCD), pentru ce? Nu zice nimic, Niculescu e complet dezorientat. Bogdan e satisfăcut, încă o bătălie cîştigată, duşmanii românilor au fost înfrînţi, Transilvania poate să răsufle uşurată, nimeni n-o va fura nici în noaptea asta.

Dar bomboana de pe tort este de abia la sfîrşit. În timp ce DD se încălzea pe tuşă, Bogdan îl invită pe Boia în studioul Realităţii, pentru o, ceva. Nu se ştie clar ce să facă. Să se explice, să-şi facă mea culpa? Să se apere în faţa gardienilor patriotismului de mucava, habar n-am. Zice Rareş, poa' să vină cu Liiceanu sau singur. Wtf?! Liiceanu-i bodyguardul lui Boia? Rareş, R U 4 REAL?

Dacă te opreşti să-ţi recapeţi suflarea, îţi dai seama că de fapt, nimic din ce urlă corifeii pixelaţi nu s-a petrecut. Ce a spus în realitate Boia,

Decizia alipirii Transilvaniei, Bucovinei si a Basarabiei a fost o deciizie romaneasca, in care nu au fost implicate minoritatile. Marea Adunare de la Alba Iulia i-a reprezentat doar pe romanii din Transilvania, desigur majoritari, dar reprezentand doar ceva mai mult de jumatate. Ideal ar fi fost un referendum, cu participarea tuturor locuitorilor, care ar fi dat probabil acelasi rezultat.

şi partea care i-a durut cel mai mult pe Bogdan şi pe ceilalţi, care tunau şi fulgerau împotriva lui Boia,

Dacă monarhia habsburgică ar fi devenit o confederație de popoare egale, nu sunt deloc sigur că românii din Transilvania ar fi dorit să se unească cu România.

Înţelegi Rareş Bogdan, Lucian Boia spune că nu e deloc sigur?! El, de părerea lui. Pe care tu, cu nesimţire, i-o conteşti. Ascultă-te puţin, ia caseta de ieri şi ascultă-te. Tu îi interzici unui om să aibă o părere. Şi te mai numeşti jurnalist. Mie mi-ar fi ruşine să mai ies din casă.

Îţi vine să dai cu cuşma de pămînt cînd vezi cît de pe faţă te tîmpesc unii. Nu mai vorbesc de ideea de a aduce preoţi într-o discuţie despre evenimente istorice, preoţi care încep să tune şi să fulgere că se întinează tradiţia ortodoxă, că este trădată ţara, că se aduc prejudicii enorme culturii, că e o conspiraţie.

Dar tot circul ăsta a reuşit să-mi atragă atenţia asupra unei figuri interesante, despre care ştiam prea puţin, mitropolitul Vasile Mangra. Niculescu vorbea despre o lucrare de doctorat publicată la BB Cluj anul trecut, despre viaţa mitropolitului. Sunt curios dacă este disponibilă online. Se pare că BOR-ul l-a excomunicat la un moment dat, Novăcescu vorbea de asasinat (bine, nu poţi să-ţi pui prea mult bazele în el, mi se pare la fel de credibil ca şi Roxin sau Roncea), iar Lumina zice că a murit din cauza unor complicaţii cardiovasculare, la un hotel din Budapesta, nu sub zidurile Parlamentului. Mă rog, rocambolească situaţie, vorba profesorului Barbu.

lecturi suplimentare

1. Boia despre Primul Război Mondial
2. Emisiunea de la Digi care a stîrnit mînia cerberilor
3. o conversaţie interesantă între Lucian Boia şi comentatorii de pe Contributors

Bineînţeles puteţi să cumpăraţi şi cărţile lui despre germanofili şi războiul mondial, dar ideea de a frunzări 112 pagini nu mă încîntă foarte tare. Eseul cu România altfel m-a plictisit teribil. O fi interesant pentru unii, dar pe mine unul m-a lăsat indiferent. Ştiam lucrurile ălea din celelalte cărţi pe care le-a publicat anterior.